Tu, om care ai suferit și suferi enorm, ești de acord cu afirmația titlului, sunt sigură.
Să fii bun este o alegere, nu o consecință.
Nu-i așa că ai ales cu bună știință să fii om bun, în pofida răului pe care ți l-au făcut creaturi fără suflet?
Oamenii care fac rău în mod deliberat, dau vina pe trecut. Dau vina pe opresori. Ei sunt doar victime ale cruzimii altora din trecut, nu abuzatori în prezent.
Dar nimeni nu i-a obligat să facă rău. Ei au luat acea decizie singuri.
Da, au fost traumatizați. Numai ei știu cum și cât. Mintea le este zdruncinată....
Adevărul adevărat este că traumatizați suntem în mulți. Foarte, foarte mulți. Mulți mai mulți decât știm sau cunoaștem.
Dacă toți am continua să traumatizăm pe ceilalți invocând motive din trecut, atunci niciun om nu s-ar salva.
Dacă un om poate fi bun, după ce a fost bătut, umilit, înfometat și însetat ani de zile, atunci toți am putea.
Asta dacă mintea nu ne s-a rupt.
Facem rău pentru că este mai ușor decât să facem bine.
Alegem.
De regulă în mod deliberat, alteori fără știință și voință deplină... dar am putea alege să facem bine în toate cazurile.
„Comportamentul meu este consecința modului în care (am fost) sunt tratat.”
Nu-mi place când prietenii mei postează astfel de afirmații.
Să fii bun este o alegere, nu o consecință.
Sunt bun pentru că și alții au fost buni cu mine.
Viceversa
Sunt rău pentru că și alții au fost răi cu mine.
Alege să fii bun indiferent de cum se poartă alții cu tine (ori cu alții).
Fii bun pentru că vrei să fii bun!
Dar oamenii răi nu vor înțelege niciodată ce zic ori ce vreau să zic.
Victime și opresori în același timp.
